Reghin

De ce i se spune Reghinului „orașul viorilor"

1 iulie 2026

Reghinul nu e un oraș mare, dar are o reputație care depășește cu mult dimensiunile lui: „orașul viorilor". Numele nu vine dintr-un slogan de marketing, ci dintr-o tradiție de generații de meșteri care au învățat să transforme lemnul de molid și paltin în instrumente muzicale.

O tradiție construită în timp

De la mijlocul secolului XX, Reghinul a devenit un centru important al producției de instrumente muzicale din România, concentrând ateliere și meșteri specializați în lutierie — construcția viorilor, violelor, violoncelelor și, mai general, a instrumentelor cu coarde. Fabrica de instrumente muzicale Hora, una dintre reperele acestei tradiții, a format de-a lungul timpului mulți dintre lutierii orașului, oferindu-le atât ucenicia tehnică, cât și accesul la un mediu în care meseria se transmitea de la un meșter la altul.

Aici, la fabrica Hora, și-a început și Vasile Mare drumul în lutierie, în 1970, la 18 ani — școală profesională și liceu seral, combinate cu munca de zi cu zi alături de lutieri cu experiență. Etapa aceasta, petrecută într-un mediu unde lutieria era meserie de bază a orașului, i-a pus bazele meșteșugului pe care avea să-l ducă mai departe, din 1982, în nume propriu, ca instrumente de maestru.

Concursul internațional și recunoașterea

Reputația Reghinului nu s-a construit doar prin producție, ci și prin concursuri și evenimente dedicate lutieriei, care au adus în oraș meșteri, muzicieni și evaluatori din afara țării. Concursul Internațional de Lutierie de la Reghin este unul dintre aceste momente de referință — o platformă în care lutierii locali își pun meșteșugul alături de al altora, sub ochii unor jurii de specialitate.

Pentru familia Mare, acest concurs a fost și rămâne un reper direct. Vasile a primit, în 2001, o diplomă de merit din partea Primăriei Reghin pentru promovarea imaginii orașului. Fiul său, Aurelian, a mers un pas mai departe: a câștigat Locul I la violă la ediția din 2012, iar în 2014 a primit o diplomă de excelență la o ediție ulterioară a aceluiași concurs — două momente care leagă direct numele familiei de istoria competitivă a orașului.

Locul familiei Mare în această poveste

Ce face particulară povestea Reghinului nu e doar concentrația de ateliere, ci felul în care meseria trece, de multe ori, de la o generație la alta, în aceeași familie și uneori sub același acoperiș. Familia Mare ilustrează exact acest tipar: Vasile format la Hora, Aurelian format lângă tatăl său, iar cel mai tânăr membru al familiei, Eduard, deja legat de lumea muzicii — nu ca lutier, ci ca violoncelist, prima generație care cântă instrumentele în loc să le construiască.

Așa se explică, în bună parte, de ce eticheta „orașul viorilor" nu e doar o formulă turistică pentru Reghin, ci o descriere fidelă a unui loc unde meșteșugul lutieriei a devenit, pentru unele familii, o moștenire vie, transmisă din tată în fiu de zeci de ani.